Informaţie de contact  |
ArticoleZiarul "Timpul" (6 aprilie 2007)Deputatul PD, Vladimir Filat, este convins că „profesorii trebuie să fie trataţi cu salarii decente şi cu mai mult respect” În numărul de miercuri, într-un interviu cu deputatul PD Vladimir Filat, a fost abordată o problemă complexă şi de un mare interes pentru cititori - situaţia din sistemul de învăţământ naţional. Deoarece subiectul nu este nici pe departe epuizat, continuăm discuţia şi în numărul de astăzi. - Domnule Filat, ştiu că aveţi un băiat şi o fetiţă de vârstă şcolară. Sunteţi convins că noi le oferim copiilor noştri cele mai bune condiţii de a învăţa? - Când mă întrebaţi acest lucru mă gândesc, înainte de toate, la vremea pe când eram eu elev. Şi îmi dau seama că, dacă doreşti cu adevărat să înveţi, o faci chiar şi atunci când condiţiile nu sunt cele mai bune. Pentru că un rol primordial aparţine profesorilor pe care îi ai. Eu mă consider norocos că am avut dascăli deosebiţi, oameni binecuvântaţi de Dumnezeu cu har didactic, dar şi cu un suflet mare. De la ei şi de la familie am învăţat tot ceea ce, peste ani, mi-a fost de folos ca să reuşesc în viaţă. Şi tocmai pentru că acestor cadre didactice le datorez atât de mult, astăzi, şi în calitate de părinte ai cărui copii merg deja la şcoală, înţeleg că noi, oamenii politici, suntem datori să facem un efort pentru a schimba în bine condiţiile de lucru şi de trai ale profesorilor, din sistemul atât preuniversitar, cât şi universitar. - În ultimii ani, s-a spus că se vor face multe în această privinţă, dar lucrurile s-au mişcat foarte greu si nu s-a realizat mai nimic. Salariile profesorilor au rămas foarte mici, iar tinerii nu sunt motivaţi să îmbrăţişeze cariera didactică... - Aceasta este o realitate tristă şi revoltătoare. Chiar dacă Legea Învăţământului din RM stipulează că învăţământul este o prioritate naţională, de facto, situaţia este cu totul alta. Ieşirea din această criză profundă a sistemului de învăţământ, care afectează mii de oameni, cere măsuri pragmatice şi mai ales rapide din partea guvernului şi a autorităţilor locale. Ştiut fiind faptul că salariile cadrelor didactice sunt susţinute de bugetele primăriilor, consider că în fiecare comunitate trebuie să aibă loc o schimbare de atitudine. Să se înţeleagă că bugetele consiliilor locale trebuie remodelate în aşa fel, încât să se asigure o creştere a sumelor alocate învăţământului - în special, salarizării profesorilor - astfel încât să se asigure o creştere reală a lefurilor acestor oameni. Şi nu doar în momentele preelectorale, când Puterea încearcă să mai câştige nişte voturi - trebuie să fie vorba de un proces continuu de creştere a salariilor, cuantificabil pe o perioada de minim patru-cinci ani de acum înainte! Mai mult, sunt de părere că trebuie gândit un sistem modern şi corect de salarizare (în funcţie de vechimea în muncă, de gradul atins de fiecare dascăl în parte) şi o serie de bonusuri atractive pentru activităţile suplimentare, desfăşurate cu elevii sau studenţii. Abia când profesorii vor fi bine plătiţi vom avea certitudinea că există toate premisele pentru ca ei să-şi exercite profesia nu doar cu conştiinciozitate, ci şi cu entuziasm. Şi asta va fi în avantajul copiilor noştri. - Consideraţi că aceste măsuri de redresare financiară a situaţiei profesorilor vor conduce la eradicarea fenomenului corupţiei din şcoli? - În ultima vreme se vorbeşte foarte mult despre corupţia din învăţământ, dar eu cred că avem de-a face, pur şi simplu, cu nişte exagerări. Zilele trecute, preşedintele ţării i-a convocat pe rectorii instituţiilor de învăţământ superior, într-o şedinţă consacrată elaborării unor planuri urgente de combatere a corupţiei, dar nu este vorba decât de o acţiune populistă, care urmăreşte să arunce praf în ochii lumii. Dacă se doreşte cu adevărat rezolvarea acestei probleme, trebuie plecat de la cauzele ei şi nu de la consecinţe, şi în niciun caz nu trebuie să ajungem la intimidarea cadrelor didactice. La şedinţa cu preşedintele nu s-a vorbit nimic despre cât de grea este viaţa profesorilor, atât din punctul de vedere al salarizării, cât mai ales din cel al lipsei de apreciere în calitatea lor de intelectuali şi oameni de ştiinţă. Poate că mi se pare, dar demagogii Puterii trâmbiţează pe toate canalele că se urmăreşte combaterea corupţiei, însă nimeni nu se interesează cum trăiesc profesorii şi în ce condiţii îşi onorează dificila misiune de a instrui şi de a educa noile generaţii. Dacă s-ar face un studiu în acest sens, rezultatele ar fi dezolante: salarii extrem de mici, condiţii de muncă şi dotări departe de cerinţele sec. XXI, cerinţe şi obligaţiuni exagerate. - Aţi spus la un moment dat că profesorii nu se bucură de aprecierea pe care ar merita-o din partea statului. Mai sunt şanse ca situaţia să fie reparată? - Din păcate, astăzi profesorii au parte doar de aprecierea părinţilor şi copiilor, care îi respectă pentru ceea ce fac în sălile de clasă. Dar asta nu e de ajuns. Dincolo de problema salariilor, care e primordială, cadrelor didactice trebuie să li se asigure posibilitatea de a progresa ca profesionişti. Asta înseamnă şcoli mai bine dotate, cu laboratoare moderne, cu cărţi noi, cu computere conexate la Internet. Ar fi un prim pas în încercarea de a deschide ferestre noi către lumea în care trăim astăzi şi de care barierele economice i-au ţinut, până acum, departe. Să nu uităm şi de faptul că sunt mulţi profesori care s-au pensionat şi trăiesc în condiţii dificile. Pentru ei trebuie create, în plan local, fonduri sociale de ajutorare, fonduri care să asigure banii necesari pentru susţinerea materială a profesorilor ajunşi la vârsta de pensionare - De ce sistemul naţional de învăţământ duce lipsă de profesori?Putem să-i convingem pe tineri să se îndrepte din nou spre acest domeniu? - La scară naţională, statutul de profesor îşi pierde constant din prestigiu, fapt dovedit de lipsa de interes a absolvenţilor facultăţilor cu profil pedagogic de a merge în şcolile rurale. În consecinţă, tot greul cade pe umerii unei generaţii de profesori în vârstă, care continuă să-şi exercite vocaţia cu devotament şi abnegaţie. Dar o asemenea stare de lucruri nu poate continua la nesfârşit. Tinerii pot fi convinşi să meargă în şcoală, oferindu-le salarii motivante şi condiţii de muncă decente. Spre exemplu, consider că, pentru primăria unui oraş de mărime medie sau mare, n-ar fi un efort exagerat să aloce anual, pentru cei mai merituoşi profesori din localitate, bani pentru cinci burse de studiu la instituţii de cercetare recunoscute de peste hotare. Tindem să ne integrăm într-o societate europeană modernă, dinamică, în care se pune un accent enorm pe pregătirea profesională şi bagajul de cunoştinţe acumulat în anii de şcoală, iar asta înseamnă că trebuie să ne tratăm dascălii aşa cum sunt ei trataţi în lumea civilizată: cu salarii motivante şi cu mult mai mult respect. În aceste zile luminoase de sărbători sfinte, le doresc tuturor profesorilor - celor care m-au învăţat pe mine, celor care ne instruiesc astăzi copiii, dar şi celor care vor fi dascălii generaţiilor de mâine - un Paşte fericit, cu multă sănătate şi multă bucurie! Le suntem recunoscători pentru faptul că există şi rezistă. Angelina Olaru, TIMPUL |
