Informaţie de contact  |
DiscursuriSedinta din ziua de 6 octombrie 2006 Domnul Vladimir Filat:Va multumesc, domnule Presedinte.
Dupa cum am spus la microfon, din sala, acest proiect este binevenit. Poate chiar intirziat. Un simplu exemplu as vrea sa dau. Un bun prieten de-al meu, recent revenit din Statele Unite, mi-a spus ca, intr-un anume stat american, din 200 mii de procese civile in instantele de judecata ajung doar 20 de mii, ceea ce inseamna ca metodele alternative de solutionare a conflictelor sint absolut necesare, numai ca trebuie ca mecanismele pe care incercam noi sa le implementam sa fie si functionale. Eu am sa incerc in luarea mea de cuvint sa atrag atentia asupra unor aspecte care, din punctul nostru de vedere, este necesar de a fi modificate pentru lectura a doua. Pornind de la textul legii propuse, partile pot recurge la mediere benevol, inclusiv dupa intentarea unui proces in instantele competente in orice faza a acestuia. Aceasta dispozitie ne face sa intelegem ca medierea, conform proiectului, este posibila fie in cadrul unui proces intentat, fie fara intentarea unei actiuni civile. Deosebirea dintre mediere si institutia Arbitrajului consta in urmatoarele. Arbitrajul adopta o decizie unilaterala, obligatorie si poate decide pe probleme economice. Medierea poate fi utilizata in orice cauza si finalizeaza cu un acord intre parti si partile pot renunta la mediere in orice etapa a acesteia. Proiectul respectiv prevede un sistem, din pacate, extrem de birocratizat si nu se bazeaza pe experienta acumulata de arbitraje, lucru care, in opinia mea, este absolut necesar. Nu se tine cont de experienta solutionarii cu succes a zeci de mii de cazuri de catre arbitrajele permanente sau referitoare ad-hoc, in special, la litigiile economice si funciare, litigii cu o valoare foarte mare, de sute de milioane lei. Medierea propusa nu este altceva decit o extindere a procedurilor extrajudiciare de solutionare a litigiilor si pentru persoanele fizice. Dorim sa mentionam, insa, ca aceste arbitraje deja existente, mult mai complexe si complicate, spre deosebire de institutiile de mediere, asa cum este propusa ea in proiect, nu are arbitri atestati sau controlati de stat, nu sint supusi pregatirii profesionale, ci sint alesi doar pe baza de incredere. Nu are o procedura descrisa de functionare, nu necesita cheltuieli din partea statului. Si o intrebare care apare: nu s-a vorbit care va fi implicarea bugetului de stat in implementarea legii propuse. Nu practica aceasta activitate ca pe o profesie, ci sint persoane cunoscute, cu o autoritate in comunitati si sint alesi ca arbitri anume in baza unor criterii de moralitate si respect. Astfel, din cite vedem, arbitrajele care functioneaza nu au nevoie de niciun fel de control, supraveghere, atestare etc. din partea statului. Spuneti, va rog, un asistent social sau un primar poate solutiona un litigiu de drept al familiei, chiar si pe baze de voluntariat? Din punctul nostru de vedere, poate, mai simplu si mai eficient decit orice mediator atestat. Proiectul prevede, de fapt, privarea cetatenilor de aceasta posibilitate si inventarea unei noi profesii, a profesiei de mediator. Astfel, se incalca cel mai important principiu al solutionarii alternative: apelarea la o persoana de incredere. In loc de persoanele de incredere, se va apela practic la persoane care activeaza contra onorariului, la fel ca un intreprinzator. Care va fi forma juridica a acestor mediatori? Notiunea de “birouri individuale si asociate de mediatori” nu este reflectata in lege. Cum vor fi impozitate veniturile acestor persoane, care activeaza, de fapt, ca agenti economici? De ce nu pot avea calitatea de mediatori avocatii, persoanele cu titluri stiintifice, persoane cu autoritate in colectivitatea respectiva, savanti, politicieni etc.? Anume aceste persoane pot fi cele mai eficiente, deoarece se bucura de autoritate. Fiecare dintre acestia trebuie sa fie parte in cadrul unui birou de mediatori si sa fie atestate si reatestate: avocatii, cadrul universitar etc. Sau de ce nu juristi calificati vor trebui sa participe la cursuri pentru a putea fi mediatori sau nu? Noi am mai vorbit aici cind discutam proiectul de lege vizavi de procurori, cind urmeaza una si aceeasi persoana sa isi dubleze, sa isi reconfirme in permanenta calitatea deja obtinuta. Articolul 6, care se refera la pregatirea profesionala contine prevederi cel putin stranii. Se prevede ca pregatirea mediatorilor se va face prin organizatii nonguvernamentale, care au avizul Consiliului de mediere. Ce forma de pregatire profesionala este aceasta? In acelasi timp, pentru a fi mediatori este obligatoriu de a avea aceste cursuri. Candidatii vor fi obligati sa asculte cursul la niste organizatii, care nu sint in realitate institutii de invatamint. De ce nu ni se ofera un exemplu de asemenea organizatii? Este o intrebare serioasa. Ceea ce, de fapt, vorbim noi frecvent in Parlament, in momentul in care se vine cu un proiect de lege, ar trebui sa se vina cu descrierea tuturor mecanismelor de implementare. Daca miine se adopta legea, cine si ce cursuri va face? Desigur, pentru bani, nu gratis. Ce discipline se vor citi? Si, in general, ce trebuie sa stie mediatorul, daca din text este clar ca el doar mediaza si nu are putere de decizie in privinta continutului intelegerii, asupra careia vor cadea de acord partile. Stimati colegi, La articolul 11 se prevede ca Consiliul va avea patru membri din rindul mediatorilor, dar, in acelasi timp, la articolul 8 se prevede ca, pentru a deveni mediator, este necesara atestarea Consiliului. De aceea, apare o intrebare fireasca – ce a aparut mai intii: oul sau gaina? Scuzati, dar este un nonsens evident. La articolul 26 medierea prevede: medierea nu se aplica litigiilor de munca. Este de neinteles de ce? Conform Codului muncii, orice contract de munca este intocmit obligatoriu sub forma scrisa. Deci, e si mai usor de probat obligatiile partilor. Daca una dintre parti decide de a denunta contractul, conform articolului 37 litera c), mediatorul incaseaza un onorariu in mod obligatoriu, deoarece contractul de mediere este titlu executoriu, conform articolului 28 alineatul (3). Adica, de la ambele parti, fara sa presteze, de fapt, vreun serviciu real. La fel va fi si in cazul esuarii medierii. Deci, sint intrebari la care noi, prin lege, trebuie sa dam raspuns. Sa nu lasam ulterior, prin norme de aplicare a legislatiei, cale pentru a fi interpretata. Articolul 40 prevede ca cazul poate fi solutionat la recomandarea instantei. Daca un caz se afla in instanta, inseamna ca aceasta este calea aleasa de catre parti. Si recomandarea de a renunta la procedura civila este nelegitima. In acest caz, sint necesare modificari ale Codului de procedura civila, care ar stabili o procedura detaliata si ar exclude fraze de tipul “recomandare”, care, in fond, sint lipsite de esenta juridica. Articolul 37 alineatul (2) necesita o redactare foarte detaliata, deoarece intelegerea nu poate fi partiala. Ori o parte cade de acord cu cealalta, ori nu. Ele decid prin contract obiectul medierii si daca semneaza acest acord, inseamna ca s-a produs rezolvarea litigiului. Termenul “partial” este aplicabil doar procedurii judiciare. Articolul 38 prevede: “Intelegerea poate fi supusa autorizarii notarului”. Pentru ce este necesara coordonarea sau autorizarea notarului? Mai ales ca actul se semneaza de catre parti si mediatorul este autorizat de catre Ministerul Justitiei? Aceasta formula, practic, va obliga partile la cheltuieli inutile notariale. Vizavi de proiectul de lege discutat ieri, cu expertiza proiectelor de lege, acesta deschide calea coruptiei. Stimati colegi, In general, “coordonarea notarului” ca notiune eu nu am intilnit. Am cautat, dar nu am gasit asa ceva ca reglementare. Si, in sfirsit, “intelegerea dintre parti poate fi supusa controlului legalitatii” conform prevederilor articolului 38 alineatul (3). Spuneti-mi, va rog, cine va exercita acest control al legalitatii, daca partile, prin esenta lor, au facut o intelegere si ei considera ca aceasta intelegere este legala. Acestea fiind spuse, noi vom sustine proiectul respectiv de lege in prima lectura, cu rugamintea ca, in cadrul dezbaterilor in comisia sesizata in fond cu Ministerul Justitiei, in faza finala acest proiect de lege intr-adevar sa fie unul functional si sa raspunda cerintelor cetatenilor, care, de fapt, au nevoie de acest instrument – instrumentul medierii. Va multumesc foarte mult. |
