În limba română
 На русском языке

Informaţie de contact
str. Bucureşti 83
MD-2001, Chişinău
Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 81 51 54
Fax: (+373 22) 81 51 63
vlad@filat2007.md


 

Discursuri


Luarea de cuvint la proiectul Legii cu privire la asigurarea obligatorie
de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule

1. Necesitatea unui asemenea act legal cu nivel de lege, care ar reglementa relatiile in cadrul asigurarii obligatorii a raspunderii civile a fost determinat in mare parte prin declararea neconstitutionalitatii Anexei nr.1 la Hotarirea Guvernului nr. 956 din 28 decembrie 1994 "Cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule si vehicule electrice urbane", adoptata de Guvern prin depasirea atributiilor constitutionale, prevazute de art. 102 al Constitutiei. Trebuie de remarcat faptul ca, indeosebi in ultima perioada de timp, a sporit in mod substantial numarul litigiilor in judecata, legate de asigurarea raspunderii civile obligatorii. Unele dispozitii sunt ambigui si ofera posibilitatea unei interpretari diferite, fapt care serveste drept motiv pentru numeroase litigii.

De exemplu: Legea asigurarilor, Articolul 41. Cuantumul despagubirii
(1) Pentru deteriorarea sau distrugerea bunurilor in unul si acelasi accident asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciul real in limitele sumei stabilite in conditiile asigurarii.

Odata cu declararea neconstitutionalitatii anexei amintite, care prevedea ca despagubirea sa tina seama de uzura, au sporit platile si s-a impus o majorare substantiala a primelor de asigurare.

Legea trebuie sa solutioneze clar citeva probleme. In primul rind, este necesar de a alege un model de dezvoltare pentru acest tip de asigurare. In situatia in care platile cresc si vor mai creste, se impune o diferentiere a marimii primelor de asigurare in dependenta de istoricul fiecarui conducator auto. Aceasta, de fapt, era sarcina de baza a proiectului, care, in opinia noastra, nu a fost atinsa.

Sistemul actual nu se conduce de relatia asigurat-asigurator, ci face ca raspunderea asiguratorului sa se extinda asupra oricarui posesor (utilizator) al automobilului proprietarului. In realitate, cum ar fi fost corect, se asigura automobilul si nu persoana.

Proiectul propune introducerea sistemului bonus-malus, aplicat in functie de istoricul daunelor, dar alte dispozitii reduc la zero acest sistem. In primul rind, din art.8 alin.(7) am putea intelege ca nu e vorba de istoricul daunelor cauzate de utilizator/proprietar, ci de istoricul daunelor cauzate de autovehicul.

La art.8 alin(2) lit.a) si b) al proiectului se prevad doua optiuni pentru asigurator si asigurat:
a. cu indicarea persoanelor admise sa utilizeze autovehiculul pentru care se va incheia contractul;
b. fara indicarea persoanelor admise sa utilizeze autovehiculul pentru care se incheie contractul (numar nelimitat).

In acest caz sistemul diferentiat nu va putea fi aplicat, deoarece orice persoana poate sa incheie un contract si acesta se va face in favoarea oricarui utilizator al autovehiculului.

La art. 15 alin.(2) al proiectului se stipuleaza ca asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv in cazurile in care:
• Utilizatorul nu este inclus in contractul de asigurare incheiat de catre posesor cu asiguratorul;
• Utilizatorul nu poseda permis de conducere de categoria respectiva.

Aceasta face ca orice sistem diferentiat, care ar fi favorabil utilizatorilor si care se aplica in majoritatea statelor europene, sa nu fie aplicabil la noi. In lege nu este specificat explicit care este partea care poate sa aleaga intre aceste doua tipuri de contracte.

Consideram ca autorii proiectului urmau sa faca o cercetare foarte profunda a sistemelor de asigurare a raspunderii civile, pentru a constitui un model functional. In prezent persoanele care nu au comis accidente platesc prime in marime egala cu acei care le comit frecvent si, pe viitor, situatia va ramine neschimbata, chiar daca tarifele vor creste constant si substantial.

2. La alineatul (5) art.2 Prin proiect se prevede instituirea unei noi autoritati Biroul National al Asiguratorilor, care nu are un statut definit in cadrul autoritatilor publice si care nu are acoperire in legislatie. Motivarea instituirii unui asemenea organ, prin dispozitiile art. 36 alin.(2) al Legii cu privire la asigurari, nu este argumentata, deoarece acest articol nu face niciun fel de referire la o asemenea autoritate.

Art. 36. (2) Prin contractul de asigurare se poate cuprinde in asigurare si raspunderea civila a altor persoane decit cea a persoanei care a incheiat contractul.

Articolul 30 al proiectului indica ca aceasta structura este o asociatie profesionala, fondatorii careia sunt asiguratorii. In asemenea situatii consideram inoportun de a reglementa prin lege organica atributiile unei institutii non-guvernamentale, aderarea la care este benevola.

3. Consideram ca trebuie revazuta in totalitate functia reprezentantului pentru despagubiri si trebuie eliminate toate cerintele suplimentare pentru institutiile asiguratoare pentru practicarea acestui gen de activitate. Se impune crearea unui sistem informational si obligatia de a furniza date catre Biroul National si Autoritatea de supraveghere, dar, in acelasi timp, nu se specifica ce fel de date urmeaza a fi furnizate. Ne intrebam, atunci, cit de justificat este sa impunem furnizarea de date de catre asiguratori unei institutii, asociatii profesionale, care este creata benevol chiar de catre acestia?

4. Trebuie revazute si aduse in conformitate cu principiile Codului civil si Legii cu privire la asigurari urmatoarele articole - art.6 care se refera la reprezentantul pentru asigurari, articolul 2, articolul. 4.

Concluzii:
Proiectul dat urmeaza a fi retras pentru a fi discutat in comisie, cu prezentarea de catre autori a unei analize detaliate, in conformitate cu Legea cu privire la actele legislative.