Informaţie de contact  |
DiscursuriLuarea de cuvint Astazi se discuta principala lege a tarii pentru anul viitor si putem sa constatam ca, la fel ca si in anii precedenti, proiectul care urma fie elaborat si discutat intru-un mod deschis, transparent, cu implicarea a cit mai multor persoane ce reprezinta atit sectorul public, cit si cel privat si asociativ. In realitate totul s-a facut ca de obicei, cu usile inchise, de catre aceiasi autoritate – Ministerul Finantelor. Analiza proiectului ne-a facut sa ne convingem inca odata ca coordonarea elaborarii proiectului Legii bugetului de Ministerul Finantelor in locul Ministerului Economiei si Comertului reprezinta o grava greseala. Bugetul de stat reprezinta unul dintre cele mai importante instrumente pe care trebuie sa le utilizeze statul pentru promovarea politicilor sale economice si sociale si, in particular, e un instrument prin care putem stimula cresterea economica. Viziunea Ministerului de Finante, ca organ responsabil de executarea bugetului, se axeaza mai mult pe cresterea veniturilor la buget si mai putin pe o crestere a productiei sau a investitiilor de productie. Proiectul propus, la fel ca in anii precedenti, face o abordare contabila a problemei, incercind sa astupe gaurile care apar in diferite sectoare, utilizind niste criterii de prioritate care nu ne sunt cunoscute. Autorii au considerat probabil ca oamenii care platesc impozite sunt prea incompetenti pentru a intelege criteriile dupa care acesti bani se impart, in caz contrar am fi stiut de ce se propune cutare sau cutare alocatie sau investitie. Problema principiala care se pune pentru apreciere proiectului de fata este ce caracter poarta acest buget, ce impact va avea asupra dezvoltarii in perioada imediat urmatoare? Autorii ne spun ca e unul cu caracter social, prin care prioritate se dau problemelor sociale. Bugetele din 2004, 2005 si 2006 au fost concepute drept bugete care trebuie sa contribuie la programele de reducere a saraciei. Peste 65% din cheltuieli au fost directionate spre programe sociale. In realitate insa nici cresterea economica si nici alocarea unor sume tot mai mari necesitatilor sociale nu au facut ca parametrii de baza ai dezvoltarii sa se schimbe. Dimpotriva, daca in 1997 75% la suta din cetateni aveau surse proprii stabile de venit (salariu sau alte venituri), in 2005 doar 50% dispun de surse stabile de venituri. Aceasta este de fapt dimensiune reala a somajului - 50% din populatia apta de munca -, aproximativ 650 mii de persoane. Cum putem corela aceasta situatie cu cifrele privind cresterea economica sustinuta pe parcursul a mai multor ani. De ce economia creste, iar oamenii nu pot gasi un loc de munca ? Pentru ca, de fapt, cresc cifrele si consumul de produse de import si nu economia reala, care e intr-o stagnare adinca. Se intimpla ca de fiecare data facem bugete sociale, indreptate spre reducerea saraciei si solutionarea unor probleme sociale, dar, in realitate, se extind si saracia, si somajul. Ni se propune sa votam pentru un capitol sau altul de cheltuieli, dar in fata nu avem nici o evaluare a impactului pe care alocarea aceasta o va avea, precum si nici o evaluare a prioritatii anume acestei cheltuieli fata de alta. Trebuie sa recunoastem ca pregatirea bugetului a fost facuta intr-o situatie foarte complicata si anume aceasta situatie trebuia sa determine Guvernul de a revedea esential politicile sale macroeconomice, lucru care, in opinia noastra nu a reusit deloc. Asa-numita criza a vinului a desgolit doar situatia reala in plan economic si a aratat in mod evident ca Moldova ramine in urma tuturor statelor vecine la capitolul dezvoltare economica. Care este garantia ca anul viitor sau in 2008 nu vom avea surprize majore la capitolul transferuri de peste hotare? Mai ales ca importurile cresc galopant si s-ar putea sa nu le putem acoperi. Suntem pregatiti oare pentru o asemenea situatie, macar intr-o mica masura? Face oare acest buget o corectare a politicilor economice sau doar le adinceste, prefacindu-se a fi un buget a unei tari aflate in ascensiune economice. Pentru ca, daca vorbim de austeritate, aceasta trebuie sa vizeze in primul rind cheltuielile ce tin de guvernare, de aparatul de stat. Situatia este diametral opusa. In anul trecut s-au alocat zeci de milioane de lei pentru reconstructia diferitor edificii guvernamentale. Anul trecut am alocat pentru Reconstructia clubului si ospatariei Intreprinderii de Stat "Pensiunea din Holercani – 6 milioane, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei – 2,5 milioane, 3 milioane pentru aparatul Guvernului, Complexul Condrita, Casa Guvernului etc. In acest an toate aceste obiective revin si se propune alocarea suplimentara a inca 4 milioane pentru Reconstructia clubului si ospatariei Intreprinderii de Stat "Pensiunea din Holercani”, Complexul Condrita – 2,8 milioane lei, Casa Guvernului - 2 milioane. Sunt oare aceste cheltuieli justificate pentru un buget de austeritate? Pentru reparatia Curtii Supreme de Justitie se aloca bani mai multi ani la rind. Anul acesta se solicita din nou 2,3 milioane, in situatia in care chiar in Chisinau, la judecatoriile de sector, sedintele de judecata se desfasoara in birouri de 6 metri patrati. Cine a stabilit prioritatile pentru sistemul judecatoresc in cazul de fata, de ce unele instante superioare se transforma in muzee, iar altele, pe care cade tot greul, sunt intr-o situatie critica. O situatie similara o vedem si in ceea ce priveste finantarea stiintei. In ultimii ani bugetul Academiei de Stiinte (bugetul prevede aproape 300 milioane lei) s-a triplat, fapt care, la prima vedere, este foarte imbucurator. Dar pentru care proiecte se aloca acesti bani, care este impactul acestor proiecte asupra economiei nationale? Moldova poate sprijini doar acele cercetari, inclusiv fundamentale, care sunt macar in perspectiva conectate la realitatile economice. In loc sa sprijinim proiecte stiintifice vitale, noi continuam sa finantam institute cu personal, randamentul si utilitatea caruia nimeni nu le-a evaluat. Daca miine un intreprinzator se va adresa guvernului pentru a fi sprijinit in procurarea drepturilor asupra unei inventii, tehnologii etc si va solicita chiar o suma modesta, lui i se va raspunde ca bani in buget nu exista pentru asa ceva sau ca Moldova este interesata, in primul rind, de cumpararea tehnologiilor noi. Care, atunci, e randamentul acordarii unor asemenea sume pentru economie? Este oare suficient de argumentata necesitatea unor asemenea institutii precum Universitatea Academica, 4,5 milioane doar in acest an, sau Liceului Academic, 10 000 (pentru care se aloca bani al treilea an). Ce fel de cadre se vor pregati acolo si cine ii solicita pe piata muncii. Daca nu exista necesitate pe piata muncii de un specialist sau altul, de ce sa cheltuim banii publici pe asemenea proiecte? In asemenea cazuri e mai rational sa investim acesti bani in scolile satesti, scolile profesionale, institutiile cu profil tehnic etc. pentru a-i ajuta pe tineri sa-si gaseasca un loc de munca, cerut de piata, decit sa facem institutii de elita, absolventii carora vor pleca peste hotare imediat dupa absolvire. Nu zic ca asemenea proiecte nu au dreptul la viata. Cetatenii sunt in drept sa faca asemenea institutii de elita din surse private, dar banii bugetari trebuie sa fie cheltuiti nu pentru satisfacerea orgoliilor cuiva si pentru a arunca praf in ochi opiniei publice, ci pentru a contribui la progresul unor paturi sociale cit mai largi, in special a celora care fara vina lor sunt lipsiti de drepturi elementare de a primi educatie medie. Situatia la cest capitol ne face sa tragem concluzia ca banii alocati stiintei urmeaza a fi gestionati de o institutie anacronica, care nu exista nici intr-un stat european si, din punct de vedere a eficacitatii, nu au nici un fel de acoperire. Se propune de a aloca peste 10 milioane ASEM pentru constructia unui noi bloc de studii. Asta in situatia in care numarul studentilor la aceasta institutie anul acesta a fost substantial redus. Este aceasta o prioritate? Este oare economia nationala in criza de cadre pregatite de aceasta institutie? Suntem siguri ca pentru acesti bani s-ar gasi o utilizare mult mai rationala, inclusiv in sistemul de invatamint. De ce nu ni se prezinta o statistica de la Ministerul Educatiei: citi absolventi s-au angajat conform specialitatilor la care au studiat si care sunt tendintele pe piata muncii locala si regionala? Atunci am cunoaste in ce sector putem aloca banii bugetari. Prognoza macroeconomica pentru anul 2007 demonstreaza ca ne asteapta o stagnare accentuata, deoarece cresterea cu 4% a PIB in situatia in care PIB-ul Moldovei este atit de mic, iar inflatia iesita de sub control, inseamna in realitate o stagnare. E cunoscut, de asemenea, ca organele de control efectueaza o presiune tot mai mare pentru evitarea evaziunilor fiscale si e posibil ca cresterea PIB nu este altceva decit o legalizare a economiei tenebre. In sectorul industrial cresterea se prognozeaza a fi de 7%, iar inflatia sa ramina in limitele a 10%. Dar bugetul in forma actuala nu ofera nici un fel de sperante ca aceasta poate fi realizat in general, mai ales ca vinificatia, chiar in cazul ridicarii embargoului de catre Rusia, nu va reveni la situatia dinainte cel putin citiva ani. Chiar in nota explicativa se recunoaste ca in prezent principalul factor de crestere economica ramine consumul intern (pagina 178). In alt capitol al notei, la pagina 181, se mentioneaza altceva: „cresterea PIB in anii 2007-2009 se va datora cresterii anuale in termeni reali a productiei industriale cu circa 7,3%, reorientarea politicii investitionale la programe si performante, modernizarea intreprinderilor autohtone si dezvoltarea micului business.” Cred ca un asemenea optimism nu are nici un fel de temei, mai ales ca programele de performante lipsesc cu desavirsire in proiectul prezentat. Inca o concluzie pe care o putem trage din proiect este ca unul dintre cele mai importante sectoare, importante si din punct de vedere social, cit si economic - agricultura ramine ramura cea mai neglijata. Este unica ramura, pentru care bugetul pentru 2007 este majorat nici cu 10%. Sumele alocate nu sunt in masura nici sa stimuleze agricultura, nici sa impulsioneze investitiile private. Agricultura va primi pentru subventii doar 240 milioane lei. Daca impartim aceasta suma la circa 2 milioane ha aflate in circuitul agricol, vom vedea ca, de fapt, revin aproximativ 100 lei la ha. Spre comparatie - Ucraina acorda aproximativ 100 Euro. E de mirare ca avem o disproportie atit de mare in comertul reciproc cu statul vecin? Cum se pot atrage investitii in intreprinderile de prelucrare din mediul rural, daca noi nu avem productie agricola calitativa si, in volum stabilit, cresterea economica in agricultura este direct dependenta de clima. Daca majorarea veniturilor bugetare pe 2007 fata de anul curent este de aproape 800 milioane lei, de ce subventiile pentru agricultura sunt majorate doar cu 20 milioane lei? In ultimii doi ani de fiecare data ni se raporteaza de catre Ministerul Finantelor supraexecutarea bugetului. In realitate este o diminuare intentionata a capitolului venituri pentru a putea face modificarile la buget pe parcursul anului si pentru a putea aloca bani in proiecte care aduc dividende politice partidului de guvernamint. De exemplu, veniturile din cota-parte a statului sunt prevazute la valoarea de 186 milioane lei, dar in realitate acestea vor fi mai mari cu cel putin 50 %, mai ales daca cresterea programata se va realiza. La fel, nu se reflecta in buget veniturile de la executarea documentelor de catre Ministerul Dezvoltarii Informationale. Este cunoscut ca toate pasapoartele expirate nu vor mai fi prelungite, iar in perioada imediat urmatoare se vor executa cel putin 300 000 pasapoarte. Bugetul acestui minister ramine neschimbat, iar veniturile speciale declarate sunt mai mici ca in anul 2005. Este, consideram, un caz evident de diminuare a veniturilor. Se diminueaza insa cheltuielile la capitolul Cultura, arta, sport si actiuni pentru tineret cu peste 10 milioane de lei, iar pentru cultura in particular cu aproape 20 milioane lei. In acelasi timp, se majoreaza cu 8 milioane Bugetul Companiei TeleradioMoldova care ramine o institutia greoaie, nerestructurata si cu performante cunoscute de noi toti. Am mentionat ca proiectul poata amprenta unei lipse de coerenta din punct de vedere al strategiilor economice, dar si din punct de vedere a tehnicii elaborarii este unul al usilor inchise si promovarea intereselor in dependenta de accesul la proiect. Serviciul Fiscal de Stat isi mareste bugetul cu aproximativ 30 milioane lei, in timp ce in 2006 fata de 2005 si l-au mai majorat, cu aproape 40 milioane lei. Oare aceasta structura crede ca daca este mai aproape de banii publici este mai indreptatita sa beneficieze de ei? Situatia este similara si cu Serviciul Vamal care cere o majorare de aproximativ 50 milioane lei. In acelasi timp pentru instantele judecatoresti de primul nivel, majorarea a fost de doar 5 milioane, adica cu 10%. Dar anume pe aceste instante cade tot greul infaptuirii justitiei in Moldova. Putem compara aceasta cu cresterea pentru Ministerul de Interne, care constituie 130 milioane lei, sau peste 30%. Nu consideram ca vreo institutie este suprafinantata, dar situatia impune o respectare stricta a necesitatilor drept principiu bugetar, fapt care se putea realiza doar intr-un cadru transparent. Concluzia generala asupra proiectului este ca acesta contine deficiente foarte mari care nu vor pute sa fie inlaturate fara o interventie la nivel de structura. |
