În limba română
 На русском языке

Informaţie de contact
str. Bucureşti 83
MD-2001, Chişinău
Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 81 51 54
Fax: (+373 22) 81 51 63
vlad@filat2007.md


 

Discursuri


Luarea de cuvint cu privire
la proiectul legii privind medierea in cauze civile

1. „Partile pot recurge la mediere benevol, inclusiv dupa intentarea unui proces in instantele competente, in orice faza a acestuia.(Art.2 alin.1)”. Aceasta dispozitie ne face sa intelegem ca medierea, conform proiectului, este posibila fie in cadrul unui proces intentat, fie fara intentarea unei actiuni civile. Deosebirea intre mediere si institutia arbitrajului consta in urmatoarele:
• Arbitrajul adopta o decizie unilaterala obligatorie si poate decide pe probleme economice;
• Medierea poate fi utilizata pe orice cauze si finalizeaza cu un acord intre parti si partile pot renunta la mediere in orice etapa a acesteia.

Proiectul prevede un sistem extrem de birocratizat si nu se bazeaza pe experienta acumulata de arbitraje, lucru care ar este absolut necesar (institutie ce functioneaza cu succes de 12 ani), chiar daca e indicat in nota de insotire.

Nu se tine cont de experienta solutionarii cu succes a zeci de mii de cazuri de catre arbitraje permanente sau ad-hoc, referitoare in special la litigii economice si funciare, litigii cu o valoare foarte mare, de sute de milioane lei.

2. Medierea propusa nu este altceva decit o extindere a procedurilor extrajudiciare de solutionare a litigiilor si pentru persoane fizice. Dorim sa mentionam ca aceste arbitraje sunt mult mai complexe si complicate si, spre deosebire de institutia medierii, asa cum e propusa ea in proiect:
• Nu are arbitri atestati sau controlati de stat;
• Nu sunt supusi pregatirii profesionale, ci sunt alesi doar pe baza de incredere;
• Nu are o procedura descrisa de functionare;
• Nu necesita cheltuieli din partea statului;
• Nu practica aceasta activitate ca pe o profesie, ci sunt persoane cunoscute, cu autoritate in comunitati si sunt alesi ca arbitri anume in baza unor criterii de moralitate si respect.

Astfel, din cite vedem, arbitrajele care functioneaza nu au nevoie de nici un fel de control, supraveghere, atestare etc. din partea statului.

Un asistent social sau un primar pot solutiona un litigiu de dreptul familiei chiar pe baze de voluntariat mai simplu si mai eficient decit orice mediator atestat. Proiectul prevede, de fapt, lipsirea cetatenilor de aceasta posibilitate si inventarea unei noi profesii – mediator.

3. Se incalca cel mai important principiu al solutionarii alternative – apelarea la o persoana de incredere. In loc de persoane de incredere se va apela, practic la persoane care activeaza contra onorariu, la fel ca un intreprinzator. Care va fi forma juridica a acestor mediatori. Notiunea „birouri individuale si asociate” de mediatori nu este reflectata in lege. Cum vor fi impozitate veniturile acestor persoane care activeaza, de fapt, ca agenti economici?

4. De ce nu pot avea calitate de mediatori avocatii, persoanele cu titluri stiintifice in drept (sau alte domenii), persoane cu autoritate in colectivitatea respectiva, savanti, politicieni etc. Anume aceste persoane pot fi cei mai eficienti, deoarece se bucura de autoritate. Fiecare dintre acestia trebuie sa fie in cadrul unui birou de mediatori si sa fie atestat si reatestat? Avocatii, cadrele universitare etc. sau alti juristi calificati vor trebui sa participe la cursuri pentru a putea fi mediator?

5. Art. 6 care se refera la pregatirea profesionala contine prevederi ilegale. Se prevede ca pregatirea mediatorilor se va face prin „organizatii nonguvernamentale, care au avizul Consiliului de mediere”.

Ce forma de pregatire profesionala este aceasta? In acelasi timp, pentru a fi mediator este obligatoriu de a urma aceste cursuri! Atestam, de fapt, o forma deschisa de coruptie! Candidatii vor fi obligati sa asculte cursul la niste organizatii care nu sunt in realitate institutii de invatamint. De ce nu ni se ofera un exemplu de asemenea organizatie?

Daca miine se adopta legea, ne intrebam cine si ce cursuri va face, desigur, pentru bani?

Ce discipline se vor citi si, in general, ce trebuie sa stie mediatorul, daca din text e clar ca el doar mediaza si „nu are putere de decizie in privinta continutului intelegerii asupra careia vor cadea de acord partile”

6. Art. 11 prevede ca Consiliul va avea 4 membri din rindul mediatorilor, dar, in acelasi timp, la art.8 se prevede ca pentru a deveni mediator este necesara atestarea Consiliului. Asta e ca si intrebarea ce a aparut mai intii, oul sau gaina?

7. Art. 26 „Medierea nu se aplica se aplica litigiilor de munca” De ce? Nu este logic. Conform Codului Muncii orice contract de munca este intocmit obligatoriu in forma scrisa. Deci, e si mai usor de probat obligatiile partilor.

8. Daca una dintre parti decide de a denunta contractul (art. 37 lit.c), mediatorul isi ridica onorariul in mod obligatoriu, deoarece contractul de mediere este titlu executoriu (art.28 alin.3), adica de la ambele parti fara sa presteze de fapt nici un fel de serviciu real. La fel va fi si in cazul „esuarii medierii” (art5. 37 lit.b).

9. Art. 40 prevede ca cazul poate sa fie solutionat „la recomandarea instantei”, daca un caz se afla in instanta inseamna ca aceasta este calea aleasa de catre parti si „recomandarea ” de a renunta la procedura civila este nelegitima.

In acest caz sunt necesare modificari ale Codul de Procedura Civila, care ar stabili o procedura detaliata si ar exclude fraze de tipul „recomandare”, lipsite de esenta juridica.

10. Medierea poate avea ca obiect „solutionarea in totalitate sau partiala a litigiului” , ceea ce este absolut gresit, deoarece litigiul solutionat prin mediere nu se bazeaza pe cererea depusa la o judecatorie. Se solutioneaza prin mediere ceea ce-i scris in contractul de mediere si, respectiv, trebuie rezolvata problema suspendarii cauzei procesului prin modificarea Codului de Procedura Civila. 261-264.

11. Art. 37 alin.(2) necesita o redactare foarte detaliata, deoarece intelegerea nu poate fi partiala. Ori o parte cade de acord cu cealalta, ori nu. Ele decid prin contract obiectul medierii si, daca semneaza acordul, aceasta inseamna ca s-a produs rezolvarea litigiului. Termenul partial este aplicabil procedurii judiciare.

12. Art.38 prevede: „intelegerea poate fi supusa autorizarii notarului”, pentru ce e necesara coordonarea sau autorizarea notarului?! Mai ales ca actul se semneaza de catre parti si mediatorul autorizat de Ministerul Justitiei?! Aceasta formula practic va obliga partile la cheltuieli notariale inutile, ceea ce ofera teren coruptiei.
Coordonarea notarului – o asemenea prevedere nici nu exista.

13. „Intelegerea dintre parti poate fi supusa controlului legalitatii” Artic. 38 alin.(3), - cine va face controlul legalitatii? Daca partile o considera legala, atunci ea este legala.

Esenta legii – De a crea o structura privata, care obtine venituri si care sa fie totalmente controlata de Ministerul Justitiei. Proiectul denatureaza esenta medierii ca institutie si va discredita institutia medierii.